Managementul dăunătorilor stă bine în teorie, dar practica rămâne tributară vechilor obiceiuri

Managementul dăunătorilor stă bine în teorie, dar practica rămâne tributară vechilor obiceiuri
09/03/2023
Sursa: SmartAgri

Într-un nou raport EASAC (Euopean Academies Science Advisory Council), cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la o serie de lacune în reglementările UE, care le permit statelor membre și industriei să utilizeze în continuare pesticide interzise.

     „A susține că amenințarea la adresa securității alimentare din cauza invaziei Ucrainei de către Rusia înseamnă că trebuie să rămânem cu agricultura convențională dependentă de substanțe chimice este nejustificat. Există o mulțime de dovezi că metodele alternative propuse pot oferi randamente aceleași sau chiar mai bune, menținând în același timp serviciile ecosistemice ale naturii”, a explicat Prof. Michael Norton, directorul de mediu al EASAC.

     Analiza EASAC a celui mai recent studiu confirmă că UE a ales înțelept când a interzis principalele trei neonicotinoide (neonice) în urmă cu cinci ani. Această clasă de insecticide are efecte devastatoare asupra polenizatorilor și altor insecte benefice, reprezentând astfel o amenințare serioasă la adresa biodiversității și a securității alimentare pe termen lung.

     Dar, în timp ce laudă conducerea UE, oamenii de știință avertizează împotriva lacunelor din legislație care subminează acțiunea de reglementare inițială. Prima lacună este că utilizarea autorizațiilor de urgență pentru a continua utilizarea neonicotinoidelor interzise a devenit un obicei pentru unele țări. „Așa cum a decis recent Curtea Europeană de Justiție, utilizarea excesivă a acestei practici ar trebui să înceteze”, explică Norton.

     A doua lacună este cursa din ce în ce mai rapidă pentru găsirea de noi toxine. Restricțiile asupra neonicotinoidelor originale au creat stimulente pentru a dezvolta înlocuitori care exploatează aceleași mecanisme neuronale ale insectelor. Analiza EASAC identifică o serie lungă de potențiale viitoare substanțe chimice care testează limitele sistemului de aprobare de reglementare și ar putea permite producerea și utilizarea substituțiilor la fel de dăunătoare.

Citește și: Propunere în PE: Reducerea cu 80% a consumului de pesticide până în 2030

     Potrivit studiilor, șapte din zece mostre de miere conțin urme de cel puțin unul dintre pesticidele toxice pentru albine. „De multe ori nu se recunoaște cât de otrăvitor a devenit peisajul unor ferme în ultimele două decenii, încărcătura toxică pentru toate insectele crescând exponențial”, spune profesorul Lars Walløe, co-președinte al Panelului de mediu al EASAC.

     „Industria s-a angajat într-o cursă cu pierderi-pierderi. Este contraproductiv să omori totul, deoarece odată ce dăunătorul se adaptează la pesticid, este posibil să nu mai rămână inamici naturali, cu atât mai puțin polenizatori esențiali. Este o problemă similară cu cea pe care o vedem cu utilizarea pe scară largă a antibioticelor”, comentează profesorul Edward Mitchell de la Universitatea din Neuchatel, Elveția.

Prioritizarea managementulului integrat al dăunătorilor

     Raportul EASAC sprijină pe deplin eforturile Comisiei Europene de a face ca managementul integrat al dăunătorilor (IPM) principala cale către o agricultură durabilă. IPM se bazează pe un set de practici, care are la bază informații cuprinzătoare despre ciclurile de viață ale dăunătorilor și interacțiunea acestora cu mediul. Pesticidele cu risc scăzut se pot baza pe bacterii, ciuperci sau substanțe precum calcarul sau piperul, de exemplu. „Pur și simplu recurgerea la pesticide sintetice este o gândire de modă veche. Uneori, un roi de buburuze ar face o treabă mult mai bună”, explică Norton.

Care este progresul României în strategiile IPM

     România are din 2013 un Plan național de acțiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecție a plantelor, dar continuă să folosească an de an pesticide toxice interzise în Uniunea Europeană. Practicile IPM nu sunt însă atât de răspândite în România, chiar dacă în ultimii 10 ani utilizarea pesticidelor a fost redusă.

     Anul trecut, Comisia Europeană a propus ca fiecare stat membru să aibă propriul său obiectiv de reducere a utilizării pesticidelor. România trebuie să reducă folosirea pesticidelor cu doar 35%, mult mai puțin față de alte state europene, precum Italia, Germania, Franța, Spania sau Germania. Țintele se bazează pe cantitatea medie de pesticide utilizată în perioada 2015-2017.

     ”IPM se practică în România în diverse grade de mulți ani. Poate nu toate măsurile, dar secvențial cu siguranță”, spune Carmen Botez, director executiv al AIPROM, o asociație care reprezintă aproximativ 80% din piața de produse de protecția plantelor din România. Ea spune că există ”dificultăți în a adopta IPM în integralitatea sa, și vorbim aici de specificități ce țin de sol, de climă și de cultură”. ”De aceea salutăm posibilitatea ca fiecare țară să își creeze propriul set de instrumente specifice, în felul acesta existând premizele depășirii majorității dificultăților existente”, mai spune Carmen Botez.

Citește și: UE revizuiește Directiva Pesticidelor-care vor fi noile restricții

Pesticide periculoase pentru albine

     Deși neonicotinoidele au fost interzise de Comisia Europeană parțial în 2013 și apoi complet, în 2018, România a început cu excepțiile de la regulă încă din 2014. Derogările au fost emise anual pentru a permite continuarea utilizării de neonicotinoide pentru culturile de porumb, floarea soarelui, rapiță și sfeclă de zahăr. În 2020, Comisia Europeană a decis să interzică României să acorde autorizații de urgență nejustificate pentru pesticide care conțin trei tipuri de neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam), care ar afecta albinele.

     Dar România a revenit la această practică în 2022 și 2023. Derogările au fost emise anual pentru a permite utilizarea pesticidelor neonicotinoide pentru culturile de porumb, floarea soarelui, rapiţă şi sfeclă de zahăr. Luna trecută, Ministerul agriculturii a emis din nou o serie de autorizații ”de urgență” pentru a permite și anul acesta tratarea semințelor de porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr cu substanțe chimice extrem de toxice pentru albine, mediu și om. Asociații ale micilor fermieri și WWF România consideră că autoritățile române abuzează de această portiță.

     Organizațiile Eco Ruralis, Romapis și WWF solicită retragerea derogării pentru anul acesta și conformarea la hotărârea Curții de Justiție Europene pentru viitor. Ele susțin că decizia este luată fără consultarea părților afectate, în beneficiul marilor fermieri, deși România este o țară a fermierilor mici. Decizia e cu atât mai controversată în condițiile în care România e unul dintre producătorii importanți de miere din UE, iar aceste pesticide neonicotinoide sunt toxice pentru albine.

Citește și: UE reformează sistemul certificatelor de emisii. Agricultura are tratament preferențial

Poziția fermierilor români cu privire la IPM

     Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV), care reprezintă și apăra interesele cooperativelor agricole din sectorul vegetal în relațiile cu administrația publică, autoritățile statului, alte persoane fizice sau juridice, critică nivelul de reducere a pesticidelor impus României.   Potrivit asociației, procentul de 35% ar ”pune la zid fermierii români”. România nu se poate alinia la aceste ținte de reducere a pesticidelor fără a avea la dispoziție alternative eficiente de combatere a dăunătorilor, la prețuri accesibile, susține asociația.

     Nici ministrul agriculturii, Petre Daea, nu e de acord cu această țintă, ”în lipsa unor date solide despre reziliența sectorului”. ”Preocupările de mediu și de sănătate sunt legitime, dar să nu se piardă din vedere securitatea alimentară, obiectiv primordial al PAC, astfel încât obiectivul de reducere a pesticidelor să nu ducă la scăderea producției europene”, a spus Daea în septembrie anul trecut. Toate obiectivele Comisiei Europene de a reinventa sistemul de producție alimentară de pe continent conduce automat la o discuție fundamentală despre utilizarea sustenabilă a pesticidelor, iar întrebările care se ridică sunt firești:

     Poate Europa să ajute la hrănirea unei populații în creștere și la menținerea fermierilor în afaceri, reducând în același timp impactul agriculturii asupra climei și biodiversității?

     Pot fermierii să producă suficientă hrană fără pesticide?

     Este necesar ca pesticidele să facă parte din ecuație – parte a managementului inteligent al dăunătorilor care utilizează tehnologii noi, inovatoare?

     Răspunsurile sunt cu siguranță complexe și variate, în funcție de grupul de care aparținem: fermieri, consumatori sau producători de pesticide.

 

Știri relevante