Potrivit raportului, apa este factorul care influențează cel mai mult randamentul grâului. Lucrarea grupului Wheat Initiative citează, de asemenea, cercetări care arată că fiecare creștere cu 1 grad C a temperaturii se preconizează că va scădea randamentul grâului cu 7% în medie. Raportul mai precizează că seceta și stresul termic devin din ce în ce mai răspândite. Aproximativ jumătate din grâul la nivel global se confruntă cu perioade de stres termic și 20 de milioane de hectare sau mai mult se confruntă cu deficit de apă. Același studiu mai arată că 40% din variabilitatea interanuală a producției de grâu este generată de extremele de temperatură și precipitații. Alți factori, cum ar fi temperaturile mai ridicate ale nopții, șocurile termice, modelele instabile de precipitații și factorii nutriționali, nu sunt luați în considerare în studiu, dar „s-ar putea să aibă un impact negativ și mai mult asupra producției de grâu”.

     România este un jucător important în producția de grâu din Uniunea Europeană. În 2021 a realizat aproape 10% din producţia totală a blocului comunitar şi a asigurat un sfert din exporturile de grâu, în volum de 6,3 milioane de tone, în perioada iulie 2021 – iunie 2022, conform datelor de la Comisia Europeană. Însă anul acesta, din cauza secetei, țara noastră a înregistrat o producție de 9 mil. tone, cu 25% mai mică faţă de anul trecut. Prin urmare, este important să se elaboreze strategii de adaptare pentru a atenua impactul schimbărilor climatice asupra producției globale de grâu.

     Există deja multe posibilități de introducere, la nivel de exploatație, a unei game largi de măsuri existente, de îmbunătățire a gestionării solurilor și a apei, care pot fi de folos pentru adaptare, atenuare, mediu și economie. În multe cazuri însă, la nivelul exploatațiilor agricole, adaptarea nu s-a produs încă din multe motive, cum ar fi lipsa de resurse pentru investiții, lipsa de inițiative politice de adaptare, de capacitate instituțională și de acces la informații despre adaptare.

     Adaptarea la nivel de fermă se adresează nevoilor specifice fiecărei ferme. Implementarea măsurilor de adaptare depinde de impactul climatic specific, situația economică a fermei și dimensiunea exploatației. Printre măsurile recomandate se numară:

Diversificarea și rotația culturilor

     Diversificarea și rotația culturilor îmbunătățesc rezistența culturilor și oferă o gamă largă a serviciilor ecosistemice (ciclul eficient al nutrienților, conservarea biodiversității și calitatea solului imbunatatita). O rotație lungă a culturilor oferă mai multă rezistență la climă schimbare, asigurând beneficii pentru mediu, inclusiv emisii scăzute de gaze cu efect de seră.

No tillage sau minimium tillage

     Reducerea lucrărilor mecanice asupra solului are ca rezultat modificări pozitive ale proprietăților solului, care se traduc prin creșterea umidității solului. De asemenea, crește depozitele de carbon din straturile de sol superioare.

Adaptarea ferestrelor de semănat și recoltare

     În condițiile climatice actuale, durata medie a sezonului de vegetație (de la însămânțare până la maturitate) pentru grâul de toamnă este de 270 de zile. Luând în considerare scenariile climatice viitoare, este de așteptat ca perioada de vegetație să se reducă cu 13-19 zile. Modificarea epocilor de semănat, pentru a se ține cont de noile contexte climatice este esențială pentru productivitatea culturilor.

Soluția salvatoarea ar putea veni de la soiurile antice de grâu

     La nivel global, centrele universitare, producătorii de sămânță și stațiunile de cercetare  se concentrează pe dezvoltarea soiurilor de grâu care pot face față mai bine secetei, temperaturilor în creștere și precipitațiilor excesive. Cu alte cuvinte, grâu care poate prospera în condițiile meteorologice extreme și imprevizibile pe care fermierii le întâmpină la nivel global datorită încălzirii rapide a planetei.

     Diversitatea este esențială pentru reziliența și adaptabilitatea reproducerii, motiv pentru care oamenii de știință apelează la soiuri de grâu sălbatice și uitate din întreaga lume pentru a le căuta pe cele cu trăsături tolerante la temperatură și secetă, cum ar fi rădăcini adânci, frunze cerate și hormoni de stres.

     Nu este clar câte soiuri de grâu cu trăsături utile rezistente la climă și boli au fost pierdute ca urmare a industrializării sistemului nostru alimentar, dar există aproximativ 800.000 de semințe de grâu unice stocate în băncile de gene la nivel global. Colecțiile includ strămoși sălbatici, rase locale și soiuri învechite care au dezvoltat susceptibilitate la boli, dar pot conține trăsături utile, cum ar fi rădăcini adânci, care sunt bune la găsirea apei în timpul secetei, sau capacitatea de a întârzia îmbătrânirea prematură cauzată de stres, care afectează fotosinteza.