Prin urmare, este foarte probabil ca schimbările climatice viitoare să aibă un impact semnificativ asupra calității și stilului vinului, ceea ce ar putea duce, pe termen lung, la o schimbare a locațiilor viabile ale soiurilor de viță de vie și ale zonelor de producție. Prin urmare, una dintre cele mai importante provocări de mediu și socioeconomice pentru dezvoltarea și producția viticolă durabilă în secolul viitor este schimbarea climei.

     Înainte de secolul al XX-lea s-au făcut puține cercetări cu privire la efectele schimbărilor climatice asupra producției de struguri și vin. Dar în ultimii câțiva ani, au fost efectuate o serie de studii, ajutând la progresul înțelegerii noastre asupra modului în care schimbările climatice afectează regiunile producătoare de vin.

     Potrivit observațiilor cercetătorilor, cele două componente principale ale producției de struguri care vor fi afectate semnificativ de creșterea temperaturilor și de schimbarea tiparelor de precipitații pe parcursul secolului următor sunt:

Fenologia viței de vie: Pe măsură ce fazele de creștere sunt anticipate să progreseze, o schimbare a perioadei de maturare către circumstanțe mai calde vara va avea un impact asupra compoziției strugurilor (cum ar fi nivelurile de zahăr și aciditate) și asupra componentelor parfumului.

Disponibilitatea apei din sol: Datorită temperaturilor în creștere, ratelor crescute de evapotranspirație și modelelor de precipitații modificate, se anticipează că vița de vie va experimenta mai mult stres hidric în timpul creșterii. În ceea ce privește calitatea și randamentul strugurilor, se anticipează că aceste circumstanțe vor avea un impact semnificativ.

     Există o serie de tactici pe care viticultorii le pot folosi în acest scop. Strategiile de adaptare pot fi grupate în combinații de măsuri pe termen scurt, adoptate în timpul ciclului anual al viței de vie, și pe termen lung, adoptate dincolo de o anumită durată de viață a viei.

Strategii de adaptare pe termen scurt

     Măsurile de adaptare pe termen scurt pot fi considerate ca o strategie primară de protecție împotriva impactul schimbărilor climatice. Ele sunt aplicate în mod obișnuit pentru a declanșa reacții ale plantelor în anumite condiții climatice în timpul sezonului de vegetație și constau în practici agronomice specifice.

    Potrivit cercetătorilor din Consorțiul Clim4Vitis, un proiect finanțat de Uniunea Europeană pentru a crește gradul de adaptare al viticultorilor la schimbările climatice, reziliența sectorului viticol european poate fi sporită prin următoarele măsuri:

Protecție împotriva căldurii extreme și arsurilor solare

     Impactul negativ al căldurii extreme, al deficitului de apă și al radiațiilor ridicate în podgoriile îndeamnă strategii de adaptare pe termen scurt, cum ar fi aplicarea de compuși exogeni (de exemplu, sub formă de carbonat de calciu (CaCO3), caolin (Al2Si2O5(OH)4) și silicat de potasiu (K2SiO3; În acest context, aplicarea unei argile inerte din punct de vedere chimic, precum caolinul, permite reducerea impactului arsurilor solare asupra frunzelor sub stres termic. La fel, utilizarea de plase de umbră permite menținerea sau chiar îmbunătățirea creșterii și dezvoltării plantelor, oferind protecție împotriva stresului mediului

Irigarea

      În ciuda faptului că irigarea nu este o practică obișnuită în regiunile viticole din UE, aplicarea acestei strategii de adaptare pe termen scurt în anotimpurile secetoase a crescut rapid, în special în Marea Mediterană. Irigarea prin picurare este în general implementată ca cea mai eficientă metodă de economisire a apei. Principala recomandare este de a adopta irigarea prin picurare completată cu indicatori de stare a apei din plantă, care permite programarea optimizată a aplicațiilor de apă.

Managementul solului

     Managementul solului ar trebui adoptat ca o strategie eficientă de reducere a eroziunii solului, îmbunătățirea vigorii plantelor și gestionarea aprovizionării cu apă. Astfel, practici precum lucrarea solului, care favorizează eroziunea solului, ar trebui evitate. În schimb, spațiile dintre rândurile podgoriilor ar trebui să fie acoperite de vegetație (fie culturi de acoperire erbacee spontane, fie cultivate). În caz de deficit de apă, culturi de acoperire garantează o competiție scăzută pentru apă cu planta principală, în timp ce contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fertilitate a solului. În plus, utilizarea mulciului sintetic (de exemplu, polietilenă neagră și geotextil) și organic, inclusiv compost, scoarță sau paie, pot aduce efecte pozitive asupra conținutului de apă din sol, mai ales în medii caracterizate prin evaporarea și scurgerea mare a solului.

Strategii de adaptare pe termen lung

     Selecția varietală poate reprezenta o practică utilă pentru a face față impactului schimbărilor climatice. Una dintre cele mai larg adoptate strategii este introducerea soiurilor de viță de vie cu o fază de maturare târzie, contracarând astfel tendința generală pentru fenologia anterioară. Cercetătorii recomandă, de asemenea, o diversificare a soiurilor cultivate, pentru a crește rezistența la boli și dăunători și pentru a testa rezistența diferitelor varietăți de struguri la căldură și secetă. În Franța, de exemplu, tot mai mulți viticultori și-au îndreptat atenția spre soiuri vechi, uitate, care au fost dezvoltate comercial. Unele dintre aceste soiuri de struguri uitate ar putea fi bine adaptate la noile condiții meteorologice. În special cele din mediile montane se maturizează mai târziu și par deosebit de tolerante la secetă. În regiunea alpină franceză Isère, viticultorul Nicolas Gonnin este un specialist în aceste soiuri de struguri uitate. Când a preluat mica afacere de familie în 2005, a decis să dezrădăcineze plantele de Pinot Noir și Chardonnay instalate de bunicii săi în anii 1970 și a plantat doar soiuri locale cu nume abia cunoscute publicului larg – precum Jacquere, Mondeuse Noire și Viognier. O strategie care i-a permis viticultorului francez să mențină producția profitabilă în fața înghețului, secetei și a valurilor de căldură.

     Impactul schimbărilor climatice în viticultura a devenit o problemă relevantă pentru viticultori în ultimii ani. Aceste fenomene amenință regiunile viticole europene, inclusiv cele cu tradiție pe viticultură. Temperaturile anormal de ridicate din ultimele decenii au favorizat deja o deplasare spre nord a principalelor regiuni viticole din Europa. Adaptarea producătorilor la aceste schimbări ale climei este esențială pentru supraviețuirea sectorului viticol european.