Marți, cele două partide au confirmat că îl susțin pe Timmermans drept principalul lor candidat pentru funcția de prim-ministru olandez. După patru ani de transformări în ceea ce privește comerțul, călătoriile, încălzirea și alimentația europenilor, principalul responsabil cu politica climatică a Uniunii Europene își va încheia mandatul, alegând să renunțe la poziție în loc să ia un concediu de absență, conform unui oficial al Comisiei citat de POLITICO. Această plecare din Bruxelles vine într-un moment crucial pentru acțiunile climatice, atât în interiorul UE, cât și la nivel global, pe măsură ce rezistența politică se întărește în cadrul blocului și discuțiile diplomatice capătă viteză.

Citește și: PE a adoptat legea care interzice comerțul cu mărfuri asociate defrișărilor

     Platforma POLITICO analizează cinci întrebări cheie lăsate fără răspuns în urma plecării lui Timmermans spre Haga.

1.Care este viitorul ambițiilor climatice ale Uniunii Europene?

     Comisia Ursulei von der Leyen are pe agendă un obiectiv major în cadrul Pactului Verde înainte de încheierea mandatului său - formularea unei ținte intermediare pentru anul 2040. Consiliul expert al UE și-a exprimat deja opinia, susținând o reducere a emisiilor de la 90% la 95%. Cu plecarea lui Timmermans, Comisia pierde cea mai puternică voce în încurajarea acțiunilor ambițioase.

     În prezent, Uniunea Europeană are obiective obligatorii pentru atingerea neutralității climatice până în 2050 și pentru reducerea emisiilor cu cel puțin 55% până în 2030. Conform Legii Europene a Climei, o țintă intermediară pentru 2040 ar trebui prezentată în prima jumătate a anului viitor.

     Aceasta înseamnă că Bruxelles-ul are timp până înaintea alegerilor europene din iunie 2024 să formuleze o propunere. Cu toate acestea, momentul este tensionat: o reacție negativă la reglementările ecologiste sporite pare să devină o temă majoră în cadrul alegerilor, diminuând astfel apetitul pentru obiective ambițioase.

     Întrebată repetat dacă Comisia intenționează să propună o țintă pentru 2040 până în iunie, un purtător de cuvânt nu a oferit nici confirmare clară, nici negare, limitându-se să spună: „Vă reamintim Legea Europeană a Climei, aceasta este baza noastră legală.”

2. Cine va fi John Kerry al Uniunii Europene?

     Calendarul diplomatic în ceea ce privește climatul este aglomerat înaintea summitului COP28 al ONU din Emiratele Arabe Unite din acest an. Va trebui să existe o reprezentare a UE la toate summiturile și întâlnirile pregătitoare. De obicei, acest rol îi revenea lui Timmermans.

     Bruxelles-ul va trebui acum să trimită pe altcineva la Dubai pentru a negocia alături de emisarul SUA, John Kerry, și liderii delegațiilor naționale din întreaga lume. Timmermans a avut un rol semnificativ în conferințele climatice anterioare și se bucură de relații bune cu actori importanți precum Kerry sau emisarul chinez, Xie Zhenhua.

     Comisarul pentru Mediu, Virginijus Sinkevičius, care a participat la reuniunea ministerială privind climatul din cadrul G20 din luna trecută, nu are aceeași experiență. Numele lui Diederik Samsom, șeful de Cabinet al lui Timmermans, este vehiculat și în Bruxelles - însă trimiterea unui birocrat european fără statut de comisar la COP28 ar putea fi percepută ca un semn că Bruxelles-ul nu ia summitul în serios.

Citește și: Creșterea numărului bolilor fungice ar putea avea efecte devastatoare asupra producției agricole

3.Cine va lupta împotriva lobby-ului agricol?

      Eforturile Uniunii Europene de a face agricultura mai sustenabilă devin un punct major de dispută înaintea alegerilor europene de anul viitor, iar confruntarea parlamentară de această vară privind Legea pentru Restaurarea Naturii a dat o idee despre ceea ce urmează.

     Având în vedere că Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta se prezintă drept reprezentant al fermierilor și comunităților rurale, un număr din ce în ce mai mare de parlamentari europeni cer o oprire în elaborarea legislației verzi. Pe lângă Legea pentru Restaurarea Naturii, un pilon-cheie al Pactului Verde, noile legi pentru limitarea utilizării pesticidelor și îmbunătățirea sănătății solului au fost, de asemenea, implicate în această reacție negativă.

     Ursula von der Leyen, membră PPE, a rămas tăcută în timp ce eurodeputații conservatori au intensificat campania lor împotriva legislației ecologiste care afectează agricultura, lăsându-l pe Timmermans să apere cele mai recente propuneri ale Pactului Verde. După pauza de vară, când campania PPE este probabil să fie relansată, principalul campion al Pactului Verde va fi ocupat cu propriile bătălii în Olanda.

4.Cum va captura UE dioxidul de carbon din aer?

     Nu sunt foarte multe legi ecologiste încă în curs de dezvoltare, majoritatea legislației fiind finalizate între Consiliu și Parlament. Cu toate acestea, există un element-cheie demn de urmărit: planul UE pentru "gestionarea carbonului industrial", adică rolul pe care îl va juca captarea, utilizarea și stocarea CO2 în eforturile blocului de a lupta împotriva schimbărilor climatice.

     Captarea carbonului este esențială pentru decarbonizarea industriei grele, precum cea a oțelului sau cimentului, care nu poate trece ușor la utilizarea electricității. La începutul acestui an, Comisia a stabilit un obiectiv la nivelul UE de a ajunge la o capacitate de stocare a CO2 de 50 de milioane de tone pe an până în 2030, în cadrul Actului pentru Industria Cu Energie Netă Zero.

     Strategia este așteptată în acest an, deși momentan nu apare pe lista oficială a Comisiei. Luna trecută, o coaliție de companii și ONG-uri l-a îndemnat pe Timmermans să nu amâne planul, avertizând că „încă lipsește o viziune cuprinzătoare” cu privire la captarea carbonului.

     Textul va fi probabil subiectul unei lobby intense, dat fiind și conflictul cu privire la rolul pe care captarea carbonului ar trebui să îl joace - unii argumentând că aceasta distrag atenția de la eforturile de reducere a emisiilor.

5.Cine va aduce ecologizarea în Discursul asupra Stării Uniunii?

     La mijlocul lunii septembrie, Von der Leyen va susține Discursul asupra Stării Uniunii, care ar trebui să indice cât de mult vor conta problemele ecologiste în ultimele luni ale mandatului său. Dar cu plecarea lui Timmermans, nu este clar cine va împinge-o pe von der Leyen - al cărei propriu partid dorește să temperizeze ritmul în ceea ce privește legislația verde - să continue adăugarea de măsuri la Pactul Verde.

     Pe lângă strategia de gestionare a carbonului, alte elemente lipsă includ o lege privind substanțele chimice amânată de mult și un cadru pentru observarea pădurilor - esențial pentru îmbunătățirea eforturilor de prevenire a incendiilor - precum și ținta menționată anterior pentru 2040.

     Până în prezent, Comisia nu a oferit detalii cu privire la cine ar putea să-l înlocuiască pe Timmermans. Întrebată săptămâna trecută dacă există un plan în loc, un purtător de cuvânt a declarat: „Comisia are întotdeauna un plan.”

    În concluzie, plecarea lui Frans Timmermans din postul său cheie în cadrul Comisiei Europene pentru a conduce o alianță politică în Olanda a generat incertitudini în privința viitorului agendelor ecologiste ale Uniunii Europene. Într-un moment în care lupta împotriva schimbărilor climatice necesită acțiune promptă și coordonată, absența vocii influente a lui Timmermans poate afecta capacitatea Comisiei de a impulsiona măsuri ambițioase. Cu toate acestea, provocările rămân și în lipsa sa, iar Uniunea Europeană trebuie să găsească soluții pentru a naviga prin complexitățile legate de obiectivele climatice, diplomația verde și confruntările politice interne și externe. Oricine va urma în urma lui Timmermans va trebui să-și asume rolul de lider în promovarea transformărilor necesare pentru a face față provocărilor climatice și pentru a aduce UE mai aproape de obiectivele sale ecologice ambițioase.