Companiile din producția alimentară și de băuturi vor fi acum forțate să se aprovizioneze de la filiere care nu practică defrișarea. Legislația, care trebuie să obțină aprobarea finală din partea țărilor membre ale Uniunii Europene, s-ar aplica pentru cafea, cacao, soia, lemn, ulei de palmier, carne de vită, hârtie de tipar și cauciuc, precum și produselor derivate, care provin din țări din întreaga lume. Importurile care provin din terenuri care au fost defrișate după 31 decembrie 2020 vor fi interzise pe imensa piață a UE.

Companiile care trimit astfel de mărfuri în Europa vor trebui să prezinte un certificat care să garanteze că bunurile nu provin din astfel de zone. Importurile și exporturile cu bunuri din cele 7 categorii vizate de legislația UE însumează 85 de miliarde de euro. Dintre acestea, soia deține cea mai mare cotă, cu o valoare a importurilor UE situată la 14 miliarde de euro în 2021.

     Defrișarea este responsabilă pentru aproximativ 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră care conduc la schimbările climatice, iar legea de referință își propune să abordeze contribuția UE la aceasta. Importurile în UE, în special cele de soia și ulei de palmier, reprezintă 16% din defrișările globale (cifre din 2017), ceea ce face din Europa al doilea cel mai mare distrugător de păduri tropicale, după China, conform Fondului Mondial pentru Natură (WWF).

Citește și: Agricultura carbonului: beneficii, riscuri și planurile UE privind recompensarea fermierilor

     „Consumatorii europeni pot fi acum siguri că nu vor mai fi complici fără să vrea la defrișări”, a declarat negociatorul Parlamentului pentru lege, Christophe Hansen. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură estimează că o suprafață totală de pământ mai mare decât Uniunea Europeană sau aproximativ 420 de milioane de hectare, a fost defrișată în întreaga lume în ultimele trei decenii.

Critici dure din partea țărilor unde au avut loc defrișări masive

     Producția ilegală a provocat defrișări masive în țări precum Brazilia, Indonezia, Malaezia, Nigeria, Republica Democratică Congo, Etiopia, Mexic și Guatemala. Legea UE nu vizează nicio țară, dar s-a confruntat cu respingerea regiunilor pe care le-ar afecta.

Indonezia și Malaezia, cei mai mari exportatori de ulei de palmier din lume, au acuzat UE că blochează accesul pe piață pentru uleiul lor de palmier. UE este al treilea cel mai mare importator de ulei de palmier din lume. Malaezia a declarat că ar putea opri exportul de ulei de palmier în UE ca răspuns la lege, în timp ce micii proprietari de ulei de palmier avertizează că nu pot respecta cerința sa de a dovedi unde au fost produse mărfurile, folosind datele de geolocalizare.

     Parlamentul UE a aprobat un acord privind regulile, care a fost convenit de negociatorii UE anul trecut. Grupul brazilian de agrobusiness ABAG a criticat de asemenea această mișcare, spunând că țara din America de Sud - unul dintre cei mai mari furnizori de alimente din lume, un mare producător de soia, cafea și carne de vită - reglementează deja defrișarea în conformitate cu codul său forestier, permițând defrișarea unor zone. „A fost o mișcare unilaterală pe care au luat-o fără să asculte Brazilia”, a declarat șeful ABAG, Luiz Carlos Carvalho, într-un interviu, adăugând că asociația sa a luat legătura cu Ministerul de Relații Externe al Braziliei pentru a căuta modalități de a contesta legislația.

Cum va fi implementată legea

     Una dintre provocări va fi implementarea. Defrișarea trebuie să fie urmărită până la sursă pentru ca legea să aibă succes. Dar mărfurile provin adesea din lanțurile globale de aprovizionare, ceea ce complică problema. Potrivit cifrelor comisiilor, companiile pot avea până la 190.000 de furnizori în sistemele lor, provenind din țări de pe tot globul. Iar lanțurile de aprovizionare pot diferi semnificativ de la un produs la altul, iar mai mulți producători își stochează sau își expediază adesea produsele în rezervoare mixte. Asigurarea că soia sau uleiul de palmier nu provin din zone defriște „înseamnă inevitabil” că lanțurile de aprovizionare către UE trebuie separate, a mai declarat Hansen.

Citește și: Armonizarea eco-certificărilor. Metodologia PEF vs. etichetele ecologice

     În practică, aceasta înseamnă că produsele trebuie să fie urmărite până la un teren individual sau un mic fermier care lucrează „mai puțin de un hectar”, departe de autoritățile relevante. Ideea este că fiecare parcelă de teren legată de defrișare va fi urmărită, iar pentru asta administratorii ar putea folosi „verificări ADN sau imagini prin satelit”, a spus Hansen.  Modul în care va funcționa în cele din urmă aplicarea nu a fost încă dezvoltat. Depinde de comisie să proiecteze instrumentele și reperele necesare pentru ca sistemul să funcționeze.

     Textul a fost aprobat cu o majoritate covârșitoare: 552 voturi pentru, 44 împotrivă și 43 abțineri. Odată validat de Consiliul European, acesta va acorda companiilor 18 luni pentru a se conforma. Între timp, Comisia va evalua dacă alte produse sau ecosisteme ar trebui adăugate pe listă. Companiile care nu se conformează s-ar putea confrunta cu amenzi de până la 4% din cifra de afaceri. Țările UE vor efectua verificări de conformitate pentru a pune în aplicare regulile.