Agricultura urbană și periurbană presupune cultivarea plantelor și creșterea animalelor pentru hrană sau alte utilizări în interiorul și în jurul orașelor. Cuprinde o paletă largă de activități de producție alimentară, precum și ierburi, plante medicinale sau ornamentale atât pentru consumul casnic, cât și pentru industrie. În țările dezvoltate, agricultura urbană și periurbană este asociată atât furnizării de hrană produsă local, cât și furnizării de servicii recreative, educaționale și sociale. În țările în curs de dezvoltare, agricultura urbană și periurbană oferă venituri și locuri de muncă și contribuie la dezvoltarea economică locală și reducerea sărăciei.

     Pe lângă furnizarea de alimente proaspete, agricultura periurbană aduce cu sine beneficii pentru mediu. Producția alimentară localizată poate fi o modalitate eficientă de a reduce impactul agriculturii asupra mediului. Alimentele cultivate la nivel local parcurg mult mai puțini kilometri de la fermă la consumator, ceea ce le reduce considerabil amprenta asupra mediului. În plus, fermierii periurbani adoptă adesea practici de cultivare mai ecologice, folosind mai puține pesticide și îngrășăminte chimice.

Cum putem crește numărul fermelor periurbane?

     Pe arena internațională, chestiunea agriculturii periurbane  a căpătat mai multă relevanță în ultimii ani, ceea ce a condus la formularea unor noi strategii și inițiative care să ofere suport producătorilor periurbani. Un exemplu în acest sens este Pactul de Politică Alimentară Urbană de la Milano (MUFPP), un pact internațional privind politicile alimentare urbane. Din 2015, 163 de primarii din întreaga lume au semnat MUFPP, angajându-se să dezvolte sisteme alimentare durabile și rezistente. Două declarații din pact au o relevanță mare pentru agricultura periurbană:

      „Agricultura urbană și periurbană oferă oportunități de a proteja și a integra biodiversitatea în peisajele regiunii orașului și în sistemele alimentare, contribuind astfel la sinergii între securitatea alimentară și nutrițională, serviciile ecosistemice și bunăstarea umană.”

     „Fermele de familie și micii producători de alimente joacă un rol cheie în furnizarea de hrană pentru orașe, ajutând la menținerea rezilienței,a sistemelor alimentare echitabile; reorientarea sistemelor alimentare și a lanțurilor valorice pentru diete durabile este un mijloc de a reconecta consumatorii cu producătorii rurali și urbani”.

Sugestiile specifice pentru încurajarea producătorilor periurbani ar include:

 dezvoltarea unor măsuri și instrumente mai precise care se potrivesc agriculturii periurbane

 focusarea pe piața de „nișă” urbană - pentru a înțelege și a răspunde la modelelor emrgente de consum

 elaborarea de criterii pentru definirea zonelor periurbane și cartografierea acestora.

Studiu de caz

Barcelona - Parc Agrari del Baix Llobregat

      Parcul agricol este situat în marginea periurbană de sud a Barcelonei, acoperind o suprafață deaproape 3.000 de hectare în 14 municipii. Zona se caracterizează printr-un mediu natural divers și peisaj agricol cu practici agricole tradiționale și producția de produse tipice regionale culturi (de exemplu, anghinare), care ar trebui păstrate ca moștenire culturală. Inițiat printr-o finanțare a unui proiect UE Life în 1998, parcul reprezintă unul dintre primele zone de conservare din Europa, care se concentrează în mod special pe protejarea terenurilor agricole de presiunea urbană. Principalele instrumente constau într-un organism de conducere format dintr-un consorțiu de autorități locale și regionale, experți și fermieri, o desemnare teritorială legală printr-un plan special, definirea obiectivelor, a strategiilor și a măsurilor de implementare. Obiectivele de dezvoltare acoperă aspecte de îmbunătățire a fermelor și de modernizare a  infrastructurii, cum ar fi sistemele de irigare, promovarea și comercializarea produselor locale pentru generarea de venituri (de exemplu, printr-o etichetă regională stabilită), protecția mediului și conștientizarea valorii naturale și culturale.

     În România, agricultura periurbană nu beneficiază în prezent de nicio inițiativă din partea autorităților. Lipsa accesului la informații și a unor programe din partea autorităților locale determină ratarea unor oportunități de integrare a beneficiilor sociale și ecologice ale agriculturii periurbane în sistemele alimentare.