Culturile viitorului – cereale antice și culturi sub-utilizate

Culturile viitorului – cereale antice și culturi sub-utilizate
20/01/2022
Sursa: SmartAgri

Biodiversitatea include toată varietatea și variabilitatea vieții de pe Pământ. Variația sa este măsurată la nivel genetic, de specie și de ecosistem. Biodiversitatea agricolă se referă la fracțiunea din biodiversitate care este folosită de oameni pentru nevoile lor materiale - hrană pentru ei înșiși, furaje pentru animalele lor și biomateriale pentru utilizări nealimentare, cum ar fi combustibilul și construcțiile. Agro-biodiversitatea include atât diversitatea genetică a speciilor pe care omul le folosește, cât și agroecosistemul în care sunt cultivate. Biodiversitatea și planeta vor supraviețui fără ființe umane, dar fără biodiversitate și conservarea ei specia umană nu poate supraviețui.

     Agro-biodiversitatea nu numai că sprijină producția de alimente, dar poate contribui la conservarea biodiversității globale, la îmbunătățirea gestionării apei din sol, la captarea carbonului în sol și în biomasă și la stabilirea unor sisteme de producție alimentară care sunt rezistente la șocuri. Conservarea biodiversității ar putea părea de dorit – chiar și o obligație morală – dar agricultorii își petrec mult timp încercând să o reducă și chiar să o elimine.

     În epoca actuală, paradigma producției agricole se prezintă în felul următor: dăunătorii insectelor atacă culturile agricole și animalele, patogenii aduc boli speciilor pe care le cultivăm, iar buruienile reduc acele părți ale agroecosistemului pe care le prețuim cel mai mult – cum ar fi semințele și materia vegetativă a plantelor de cultură. Agricultorii reduc apoi numărul și severitatea insectelor dăunătoare, agenților patogeni și buruienilor prin utilizarea agrochimicelor. Efectele substanțelor agrochimice asupra biodiversității și serviciilor ecosistemelor, cum ar fi polenizatorii, sunt cunoscute atât industriei agroalimentare, cât și consumatorilor. Mai puțin cunoscută este însă viteza cu care am redus agro-biodiversitatea în ceea ce privește numărul și amploarea speciilor de plante pe care le cultivăm. Din cele 30 000 de specii comestibile care au fost deja identificate, de-a lungul istoriei oamenii au utilizat în jur de 7 000 drept culturi agricole, dar acum cultivă doar 30 de specii majore pentru peste 95% din alimentele consumate de 7,8 miliarde de oameni de pe întreaga planetă. Declinul sau dispariția tuturor celorlalte înseamnă că doar una din 1000 dintre plantele despre care știm că sunt comestibile este acum considerată o sursă de hrană utilă. Acele specii de plante cărora nu li se acordă statut special au o serie de alte apelative – culturi minore, neglijate, sub-utilizate, abandonate, pierdute, locale, tradiționale, alternative, de nișă sau uitate.

     Principalul argument împotriva utilizării oricăreia dintre aceste culturi este că sistemul nostru alimentar modern și uniform funcționează bine. Prin urmare, de ce am schimba un model de succes?Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru aceste culturi uitate este să le depozităm semințele în bănci de gene – doar în cazul în care ar putea fi utile în viitor. În spatele prejudecăților privind culturile sub-utilizate se află patru ipoteze negative folosite de industria alimentară, mediul academic și sponsori pentru a justifica de ce resping culturile alternative și diversificarea sistemelor alimentare:

       Nu există cerere pentru aceste culturi sau piețe pentru produsele lor

       Chiar dacă există o piață, nu există un lanț de aprovizionare pentru a introduce produsele în supermarketuri

       Chiar dacă există un lanț de aprovizionare, sunt necesare semințe de calitate și noi soiuri pentru a face produse dezirabile

       Chiar și cu produse și lanțuri de aprovizionare, nu există nicio expertiză în cercetare privind aceste culturi

     Răspunsul la fiecare dintre aceste afirmații trebuie să fie nu numai acceptabil, ci și demonstrabil înainte ca orice cultură sub-utilizată să fie considerată demnă de investiție.

     Pe o planetă din ce în ce mai ostilă și cu riscuri climatice majore, culturile de masă vor deveni din ce în ce mai vulnerabile la fenomenele meteo extreme, monoculturile nor necesita și mai multe input-uri,  iar lanțurile de aprovizionare, generatoare de cantități uriașe de carbon vor fi și mai susceptibile la perturbări. Dacă dezvoltare unor noi  soiuri de bază, cu o reziliență sporită nu depășește schimbările climatice, o mare parte din suprafața arabilă actuală a lumii va deveni neproductivă pentru culturile principale. Răspunsul la aceste provocări îl constituie speciile alternative. În locul statutului pe care îl atribuim acum culturilor sub-utilizate, ar trebui să proiectăm un altfel de scenariu, în care aceste culturi să fie catalogate drept culturile viitorului.  

      Crops For the Future (CFF), primul centru din lume dedicat cercetării asupra culturilor sub-utilizate pentru uz alimentar și nealimentar este lider în demonstrarea modului în care culturile neglijate pot ajuta la transformarea definitivă a agriculturii. Cu partenerii săi, CFF a identificat necesitatea unui Plan de acțiune global pentru diversificarea agriculturii (GAPAD) pentru a aborda provocările identificate în Agenda de Dezvoltare Durabilă prin diversificarea speciilor și sistemelor agricole.Cercetătorii de la CFF încearcă să deblocheze potențialul acestor culturi ignorate. Meiul, sorgul, hrișca, amarantul sau quinoa sunt câteva dintre culturile neglijate care oferă importante beneficii nutriționale pentru organismul uman, oferind în același timp oportunități pentru adoptarea unor sisteme sustenabile de producție. Sorgul, de exemplu, a început să fie cultivat în Europa chiar după cel de-al Doilea Război Mondial, în primul rând ca furaj pentru animale. Dar nu a căpătat nicio clipă statutul de cultură de bază. Însă, odată cu accentuarea secetelor, tot mai mulți fermieri din țări precum Franța, Italia, Ungaria și Bulgaria cochetează cu adoptarea acestei culturi. Un aliment de bază în Africa, sorgul folosește cu 30% mai puțină apă decât porumbul și poate produce boabe chiar și la temperaturi ridicate. Există, de asemenea, o conștientizare crescută în rândul consumatorilor cu privire la beneficiile nutriționale ale acestor culturi. Iar unele branduri răspund la această cerere prin integrarea acestor ingrediente în produsele pe care le comercializează.Făina de fonio, fabricată din fonio-ul african, a fost catalogată de unele mărci ca o alternativă funcțională și nutritivă la făină de orez. În 2020, Terra Ingredients, un furnizor de ingrediente organice și non-OMG, a încheiat un parteneriat cu IYA Foods „pentru a aduce în lumina reflectoarelor această super-cereală”.

     Soluțiile la unele dintre provocările sistemelor alimentare de astăzi se află atât în trecut, cât și în viitor. Acum este momentul în care fermierii, guvernele și comunitatea de cercetare trebuie să privească dincolo de speciile tradiționale  în diversele alimente care erau obișnuite în dietele generațiilor trecute.