Creșterea temperaturilor îngreunează recuperarea din acest deficit, lăsând continentul blocat într-un ciclu periculos în care nivelul de apă devine din ce în ce mai scăzut. Cercetătorii de la Universitatea de Tehnologie Graz din Austria au analizat datele de la doi sateliți care orbitează Pământul. Oamenii de știință folosesc gravimetria prin satelit pentru a observa resursele de apă subterană ale lumii și pentru a documenta schimbările din ultimii ani. Aceste cercetări fac parte dintr-un proiect mai amplu al Uniunii Europene de evaluare a resurselor de apă subterană și de dezvoltare a planurilor de management durabil al apei.

     Efectele acestei secete prelungite au fost evidente în Europa în vara anului 2022. Albii uscate, ape stagnante care au dispărut încet și odată cu ele numeroase impacturi asupra naturii și oamenilor. Nu numai că numeroase specii acvatice și-au pierdut habitatul și solurile uscate au cauzat multe probleme agriculturii, dar și deficitul de energie din Europa s-a agravat ca urmare a acestor secete. Centralele nucleare din Franța nu au avut suficientă apă de răcire pentru a genera energie electrică, iar centralele hidroelectrice nu și-au putut îndeplini funcția fără un nivel adecvat al apei. Precipitațiile din ultimele săptămâni ar putea reface suprafața solului și ar putea ajuta agricultura, însă nici măcar o primăvară ploioasă nu poate remedia deficitul de apă subterană din Europa, avertizează experții. Și cum vara se apropie, guvernele se străduiesc acum să abordeze atât penuria actuală, cât și cea viitoare – gestionând în același timp tensiunile care decurg din creșterea concurenței asupra apei.

Efectele secetei în Europa

     Seceta, a declarat săptămâna trecută prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez, „va fi una dintre dezbaterile politice și teritoriale centrale ale țării noastre în următorii ani”. Iarna ar fi trebuit să reducă presiunea generată de seceta din 2022, însă multe dintre regiunile cele mai afectate ale continentului au avut puține precipitații. Franța, unde nu a căzut nicio ploaie mai mult de 30 de zile consecutive în ianuarie și februarie, a cunoscut cea mai uscată iarnă din ultimii 60 de ani. Fundația de cercetare CIMA din Italia a constatat o reducere cu 64% a zăpezii până la jumătatea lunii aprilie. Râul Po curge la fel de jos ca vara trecută; Lacul Garda este deja la mai puțin de jumătate din nivelul său mediu.

Citește și: Perspectivele UE pentru 2023-2032: creșteri masive ale producției de leguminoase și soia

     Rezervorul Sau de la nord de Barcelona a scăzut atât de jos încât autoritățile au decis să elimine peștii pentru a evita ca aceștia să moară și să contamineze sursa de apă a regiunii. În toată Catalonia, rezervoarele se ridică la doar 27 la sută - în aprilie.  Potrivit ministrului tranziției ecologice Teresa Ribera, disponibilitatea apei în Spania, la fel ca în Franța, ar putea scădea cu până la 40% până în 2050. Spania a solicitat la sfârșitul lunii aprilie fonduri de urgență de la Uniunea Europeană pentru a sprijini fermierii pe fondul condițiilor extreme de secetă din zonele sale agricole. Ministrul Agriculturii Luis Planas, i-a scris luni comisarului european pentru agricultură, Janusz Wojciechowski, pentru a pleda pentru ajutor pentru cei 890.000 de muncitori agricoli din Spania, inclusiv din rezerva de criză agricolă a blocului și fondurile de dezvoltare rurală neutilizate.

Mecanismele de răspuns la secetă

     Pentru ca Europa să iasă din cercul vicios de a începe fiecare an cu un deficit major de apă subterană, „avem nevoie de aproape un deceniu de ani cu precipitații severe”, a explicat Fred Hattermann, hidrolog la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic. Capitalele - marcate de efectele devastatoare ale verii trecute asupra sectoarelor, inclusiv agricultură, energie și industrie - se luptă să elaboreze răspunsuri la penuria actuală și așteptată. La începutul acestei luni, Italia a emis un decret de secetă care reduce birocrația pentru infrastructura de apă, inclusiv pentru instalațiile de desalinizare. Spania a publicat în ianuarie un nou set de planuri de gestionare a apei. Noua strategie națională de management al apei a președintelui francez Emmanuel Macron vizează reducerea consumului total de apă cu 10% până la sfârșitul deceniului. Conform planului, fiecărui sector i se va cere să elaboreze propuneri de reducere a consumului de apă.

Citește și: Noi șanse pentru producția agricolă în zone aride, grâul pitic rezistent la secetă

     Strategia Germaniei, adoptată în martie, include pași pentru ca utilizarea apei să fie „durabilă” în 10 zone până în 2050, precum și o serie de 78 de măsuri care urmează să fie implementate până în 2030. Dar criticii susțin că țările fac prea puțin pentru a aborda gestionarea deficitară a resurselor, care încă abundă pe tot continentul, agravând efectele scăderii disponibilității apei. Se estimează că un sfert din apa potabilă a Europei se pierde de-a lungul conductelor cu scurgeri, potrivit industriei.

Anul agricol 2023 în România

     Anul trecut, în România, suprafața agricolă afectată de secetă a depășit 800.000 de ha, potrivit comunicărilor oficiale. Dintre culturile de toamnă, cele mai afectate au fost cele de grâu (+189.000 ha), secară și rapiță. Dintre culturile de primăvară afectate de secetă, impactul cel mai mare a fost asupra celor de: porumb (+335.000 ha), florarea soarelui (+164.000 ha) și soia (31.225 ha).

     Pentru anul agricol 2023, majoritatea fermierilor din ţară sunt optimiști, evoluţia culturilor de grâu, rapiţă, orz şi orzoaică dându-le speranţa că acest an ar putea fi unul extraordinar, din punctul de vedere al producţiilor. În toamna anului 2022, suprafaţa totală însămânţată cu cereale a fost de 3,32 milioane de hectare, din care 2,15 milioane de hectare cu grâu, 588.000 de hectare cu rapiţă, 349.000 de hectare cu orz şi 64.000 de hectare cu orzoaică, conform datelor de la Ministerul Agriculturii.