Astăzi, se produc mai mult decât suficiente kilocalorii pentru a hrăni pe toată lumea. La nivel global, producția de alimente a ținut pasul cu creșterea populației.Strategia de până acum a fost „să producem alimente mai multe și, mai ales, mai ieftine”. Însă, această paradigmă a hranei ieftine are consecințe sociale și de mediu de anvergură. Mâncarea „ieftină” este produsă cu costuri externe foarte mari: degradarea mediului, malnutriția din cauza caloriilor „goale”, de exemplu, fără nutrienți suficienti, și distrugerea structurilor sociale din regiunile rurale.Actualul model de agricultură degradează solurile și distruge biodiversitatea.Stabilitatea și bunăstarea fermierilor sunt amenințate din cauza prețurilor mici la care sunt obligați să își vândă produsele. Lucrătorii agricoli și în special lucrătorii migranți din producția agricolă suferă de un risc ridicat pentru sănătate atunci când, de exemplu, aplică pesticide și sunt plătiți lamentabil, chiar și în Europa.Prețurile alimentelor nu reflectă adevăratul cost plătit de societate și mediu.  Dacă adunăm toate costurile, aceste alimente „ieftine” sunt de fapt foarte scumpe.

Costurile de mediu ale hranei ieftine

     Agricultura industrială este caracterizată prin monoculturi la scară largă, utilizarea masivă a fertilizanților chimici, ierbicidelor și pesticidelor și prin producția industrială de carne, în spații restricționate. Ulterior, alimentele sau materiile prime sunt transportate de-a lungul unor lanțuri de aprovizionare care generează cantități uriașe de carbon.Achiziționarea unui litru de lapte la un preț mic poate părea o afacere bună pentru consumatori, dar există un preț pe care îl plătim în altă parte.„Costurile ascunse” asociate alimentelor ieftine, vin sub forma daunelor pe care le provoacă mediului și sănătății umane. Aceste externalități se traduc prin taxe pentru plățile de sprijin pentru fermă și pentru atenuarea schimbărilor climatice și a degradării ecologice asociate cu sisteme de producție sustenabile și venituri pierdute din cauza stării de sănătate cauzate de alimente „ieftine” sărace din punct de vedere nutrițional.

Costul social al hranei ieftine

     Cu toate că alimentele produse industrial sunt concepute pentru a fi ieftine, de fapt sunt foarte scumpe în ceea ce privește costul tratării bolilor într-o populație din ce în ce mai nesănătoasă. Accesul facil la alimente ieftine nesănătoase provoacă o spirală a obezității în Europa și Occident - iar fenomenul se răspândește în țările în curs de dezvoltare.O dietă mai ieftină tinde să genereze un consum mai mare și o alimentație mai puțin sănătoasă.Excesul de greutate dăunează sănătății în multe feluri. Crește riscul de a dezvolta afecțiuni precum diabetul, bolile de inimă, osteoartrita și unele tipuri de cancer, pentru a numi doar câteva, și reduce durata de viață. Tratarea obezității și a afecțiunilor legate de obezitate costă zeci de milioane de euro pe an.

Costul plătit de fermieri pentru hrana ieftină

     Se estimează că 70% dintre săracii lumii trăiesc în zone rurale și depind direct sau indirect de agricultură. Prețul mic al alimentelor îi ține în sărăcie și nu le permite să își dezvolte fermele. Un preț corect plătit la poarta fermei ar putea, totodată, să ajute fermierii să migreze către practici agricole sustenabile, mai puțin dăunătoare mediului.Ideologia potrivit căreia numai alimentele ieftine pot hrăni lumea este cât se poate de falsă: dacă adunăm toate costurile, aceste alimente „ieftine” sunt de fapt foarte scumpe. Și alimentează un ciclu care se termină cu foamete, malnutriție și degradarea mediului, pe de o parte, și bogăție și risipă, pe de altă parte.Avem nevoie urgentă de reechilibrarea sistemelor noastre alimentare și avem nevoie de consumatori care să înțeleagă cu adevărat întreaga set de consecințe create de paradigma alimentelor ieftine. Într-o lume marcată de condiții climatice din ce în ce mai volatile, în care o treime din populația globală suferă de foame în timp ce o treime din alimentele noastre sunt aruncate, pur și simplu nu ne putem permite să continuăm activitatea ca de obicei.