Ce este deșertificarea

     Deșertificarea este procesul prin care vegetația din zonele uscate, adică terenurile aride și semi-aride, cum ar fi pajiștile, scade și în cele din urmă dispare. Conceptul nu se referă la expansiunea fizică a deșerturilor existente, ci la diferitele procese care amenință să transforme ecosistemele non-deșertice în prezent în deșerturi.

     Activitățile umane, inclusiv defrișarea și supraexploatarea acviferelor, accelerează deșertificarea. La acestea sunt adăugate efectele schimbărilor climatice și distrugerile pe care le provoacă sub formă de fenomene meteorologice extreme precum secete, uragane, incendii etc.

     Potrivit ONU, peste 24 de miliarde de tone de sol fertil dispar în fiecare an. De fapt, astăzi două treimi din Pământ trece printr-un proces de deșertificare și, dacă nu se iau măsuri, 1,5 milioane km2 de teren agricol, o suprafață echivalentă cu întregul teren arabil din India, care este esențial pentru menținerea biodiversității și hrănirea populației se va pierde până în 2050.

Cauzele deșertificării

      Deșertificarea este cauzată atât de activitatea umană, cât și de schimbările climatice. Principalele activități umane care conduc la deșertificare sunt:

Managementul defectuos al apei

     Acest lucru este adesea cauzat de tehnicile de irigare slabe sau ineficiente, în special în zonele în care aprovizionarea cu apă disponibilă este deja redusă. În timp, acest lucru poate duce la pierderea vegetației și în cele din urmă la deșertificare.

Pășunatul excesiv și defrișările

     Îndepărtarea sau deteriorarea constantă a vegetației care protejează pământul și îl menține umed și fertil este un factor cheie pentru scăderea sănătății și a capacității solurilor de a reține apa și nutrienții între anotimpuri.

Practici agricole nesustenabile, care includ lucrări mecanice intensive sau utilizarea excesivă a  îngrășămintelor chimice și a pesticidelor.

Suprapopularea și supraexploatarea resurselor naturale

     Ecosistemele planetei noastre susțin viața doar atunci când sunt echilibrate. Ei pot face față provocărilor treptate și se pot adapta, dar dincolo de un anumit punct de cotitură se prăbușesc. Din păcate, deșertificarea este o dovadă că, pe alocuri, am ajuns la acest punct de cotitură. O creștere rapidă a populației umane, în special în zonele vulnerabile din Africa și Asia, a depășit capacitatea de recuperare a ecosistemelor uscate. Mai mulți oameni înseamnă o cerere mai mare de resurse naturale (inclusiv apă) și spațiu pentru a cultiva alimente și a construi așezări.

Schimbările climatice

     Deoarece temperaturile medii cresc, iar perioadele de secetă și alte fenomene meteorologice extreme cresc în frecvență și intensitate ca urmare a schimbărilor climatice, degradarea terenurilor uscate (și, prin urmare, deșertificarea) tinde să crească. Atunci când terenurile sunt extrem de uscate, ele sunt sensibile la eroziune inclusiv în timpul viiturilor, când stratul superficial al solului este rapid îndepărtat, degradând și mai mult suprafața terenului.

Amploarea deșertificării în Europa

     Deși deșertificarea nu este un proces asociat în mod obișnuit cu Europa, scenariile privind schimbările climatice dezvoltate de UE pentru a investiga diferitele moduri în care schimbările climatice ar putea afecta precipitațiile și creșterea temperaturii pe continent arată o vulnerabilitate crescută la deșertificare în regiune de-a lungul acestui secol. Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Cipru, Bulgaria și România s-au dovedit a fi toate țările care vor experimenta cel mai acut consecințele negative ale deșertificării, parțial datorită dependenței lor de producția agricolă din zonele uscate.

     Potrivit unui studiu recent, terenul din sudul, centrul și estul Europei, cu o mare vulnerabilitate la deșertificare, a crescut cu o suprafață echivalentă cu dimensiunea Greciei și Slovaciei combinate în mai puțin de un deceniu. Acest lucru este în mare parte rezultatul schimbării modelelor meteorologice și al activității umane.

     Conform modelelor de schimbări climatice, se preconizează că temperaturile vor crește cu peste 2°C în unele regiuni (de exemplu, Spania) până la sfârșitul secolului. În același timp, se preconizează că precipitațiile de vară vor scădea cu 50% sau mai mult în țările din sudul Europei.

Deșertificarea în România

     Sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei sunt în pericol major de deșertificare.  Numai în Dolj sunt peste 100.000 de hectare în curs de aridizare, zonă cunoscută drept „Sahara Olteniei” - un triunghi, pe hartă, între Craiova, Calafat și Corabia. Iar specialiştii spun că dunele înaintează în fiecare an cu o mie de hectare. Cauza principală a acestui fenomen de deșertificare este defrișarea perdelelor de păduri, care opreau efectele aridității. Însă dacă în 1970 pădurile acopereau 12% din suprafața județului Dolj, acum ele mai ocupă doar 7%, iar cifra este în scădere.

     Înainte de 1989, autoritățile luaseră măsuri prin care reușiseră să transforme mini-deșertul într-un adevărat paradis agricol. Atunci au fost plantate perdele forestiere pe mii de hectare, a fost pus la cale un sistem de irigații între Sadova și Corabia, care să fie activat pe timpul secetelor, iar agricultorii produceau tone de fructe, cereale sau legume, pe care statul le exporta apoi. După Revoluție, sistemul de irigare a fost distrus, pădurile au fost puse la pământ, iar deșertul a recucerit zona aridă, potrivit Digi24.ro. Acum, doar la Dăbuleni se mai pot cultiva celebrii pepeni şi asta numai pentru că ei preferă terenurile nisipoase. Specialiştii mai spun că, în următorii 50 de ani, câmpurile fertile din sudul României ar putea fi complet acoperite de nisip.

Există măsuri active în UE pentru combaterea deșertficării?

     În cadrul programelor-cadru de cercetare ale UE au fost finanțate o serie de proiecte de cercetare care au legătură în mod direct sau indirect cu deșertificarea. Acestea s-au axat în principal pe înțelegerea fenomenului de deșertificare, pe elaborarea de indicatori pentru monitorizarea deșertificării sau pe sprijinirea unor acțiuni coordonate pentru creșterea gradului de conștientizare. Cu toate acestea, nici statele membre, nici Comisia nu au valorificat în mod eficace rezultatele cercetărilor pentru a evalua amploarea deșertificării, pentru a crea un sistem de monitorizare eficace sau pentru a dezvolta vreo strategie în acest domeniu.